..citiți neapărat ceea, ce doresc să vă transmit.

Acesta este un mesaj, care vă poate salva viața dumneavoastră și apropiaților dumneavoastră. Și cu siguranță îi va mări confortul, mulțumită redării funcțiunii corespunzătoare a vederii dumneavoastră.

Când am creat invenția mea, aveam numai 17 ani... și o pasiunea puțin populară, care este bricolajul. Această pasiune a trezit-o în mine iubitul meu bunic, care practic nu ieșea din atelierul său creat în garaj. Doar când aveam ocazia, intram acolo cu bunicul, care mă învăța montare, prelucare, tăiere și proiectarea diferitelor lucruri. Mulțumită acesteia, deja la vârsta de 8 ani eram în stare să repar radioul... iar la vârsta de 12 ani – singur puteam face un astfel de radio, de la baze. Bunicul era foarte mândru de mine!

Împreună cu trecerea timpului am observat însă din ce în ce mai des, că bunicu nu mai vede atât de bine, ca altădată. Trebuia să își schimbe lentilele ochelarilor cu unele din ce în ce mai groase. În perioada bricolajului, pentru o anumită perioadă se ajuta cu diferite instrumente optice. Dar mai târziu a încetat să mai apeleze la acestea, pentru că și așa nu îl ajutau la nimic. Făcea multe lucruri „din memorie” și „orbește”, cum singur zicea. Cu tristețe am început să îi sugerez, că poate nu ar trebui să utilizeze instrumentele, dacă vede atât de slab... Dar el se prefăcea că nu mă aude, sau glumea că își cunoaște atelierul atât de bine, încât ar putea construi în el un elicopter cu ochii închiși.

Dacă iubești puternic pe cineva și este simțit respectul pentru el, este greu să îi atragi atenția. De aceea, deși simțeam că în curând bunicul își poate face rău, nu puteam să îl rețin în momentul corespunzător. Din cauza asta din păcate, până la finalul vieții mă voi învinui de ceea ce s-a întâmplat mai târziu...

Într-o anumită zi, după lecții m-a sunat bunica plângând. S-a demonstrat că bunicul este la spital. Tăia lemnul pe masa de circular și nu a observat că pânza de circular este prea aproape d emână... S-a vărsat sânge. Bunicu a pierdut 2 degete...

Eram distrus și în același timp furios. Intrând în spital, aveam chef să țip la el. Să-i spun: „Și nu ți-am spus?!”. Dar când l-am văzut pe patul de spital, nu am fost în stare să îi spun nimic. Bunicul își privea mâna bandajată și zâmbea cu tristețe. „Ei bine dragul meu, s-au terminat vremurile bune. Cred că aveai dreptate... Dacă mai murdăresc pereții cu sânge încă o dată, bunica mă dă afară din casă. Cred că trebuie să renunț la contruitul din atelier...” – a încercat să glumească, însă știam că își ține lacrimile cu greu

Credeam că îmi crapă inima. Știam că acest atelier, este pentru el mai mult decât niște cutii pline cu instrumente și șuruburi. Acesta era întreaga lui viață. Multe amintiri de neuitat, printre acestea cele legate de mine.

Am început să mă gândesc, ce pot face, pentru a-l ajuta pe bunicul meu să își recupereze vederea eficientă. Am citit pe internet și în cărți multe pe tema construcției ochiului și metodele de corectare ale vederii. Majoritatea cercetătorilor sugera că una dintre soluții este intervenția cu laserul sau operația. Însă eram înfricoșat și niciodată nu aș fi avut curajul să îi propun așa ceva bunicului. „Laser? Pentru ochi? Prefer un glonț în cap.” – probabil ar fi spus.

De aceea, când am aflat despre concursul național pentru constructorii tineri, dintr-o dată știam că voi participa în acesta... Și știam de asemenea ce fel de tip de dispozitiv voi dori să proiectez

Acest concurs era marea mea șansă, pentru că finalul se desfășura în capitală, sub formă de spectacol. În acesta participau directorii diferitelor firme tehnologice și investitori. Speram ca cineva să se intereseze de ideea mea și să mă ajute să o brevetez. După care să produc invenția cu materiale mult mai bune, decât cele, de care puteam profita în garajul bunicului meu

Am început să lucrez intensiv asupra dispozitivului, care avea ca scop să-i repare vederea bunicului meu. O inspirație cheie a devenit pentru mine, unul dintre articolele științifice. Acolo scria că strămoșii noștrii preistorici aveau o privire cu adevărat de șoim, pentru toată viața. Cum este posibil? Asupra acesteia reflectau 2 lucruri... și mai exact 2 exerciții pentru vedere:

Astfel de condiții de viață îi obligau pe oameni să privească prin diferite tipuri de obstacole (copaci, iarbă, stânci) și așadar, la concentrarea alternativă și frecventă, asupra celor care se aflau aproape și departe. Mulțumită acesteia ochii umani erau pur și simplu incredibil de antrenați. Astăzi din păcate nu au o astfel de motivare, pentru a exersa zilnic. Iar când încep să vadă mai pros, primim prescripții pentru ochelari... Care fac toată treaba pentru globul nostru ocular, făcându-l și mai leneș! Iar aceasta este calea către nicăieri

De aceea, proiectând invenția mea, am încercat să imit stimulii, care motivau privirea strămoșilor noștrii la exerciții.

Versiunea mea a exercițiilor pentru ochi trebuia să fie simplă, condensată și înainte de toate, să nu obosească ochii. De aceea am închis-o în forma ochelarilor, care în loc de lentile, au acoperiri cu orificii mici, prin care se poate privi. Acești ochelari i-am denumit „multidot” – pentru că arată, ca și cum ar fi acoperiți de puncte des punctate.

Am calculat care ar trebui să fie aranjamentul și diametrul orificiilor și cât ar trebuie să fie distanța acoperirii față de ochiul uman. Pe această bază am construit prototipul, care împreună cu documentația l-am adus la școală într-o anumită zi. Vroiam să il arăt profesoarei mele de tehnică. Ea, ca singura din școală, avea posibilitatea să îmi recomande invenția în așa mod, încât școala să finanțeze participarea mea în concurs și călătoria către evenimentul final.

Nu ne plăceam în special, pentru că ni s-a întâmplat în trecut să îi corectez în perioada lecțiilor, greșelile pe care le făcea. Vrând nevrând, în chestiunile de tehnică aveam cunoștințe mai mari decât dânsa. Nu îi plăcea asta. Considera că atrăgându-i atenția, îi distrug autoritatea. Nu credeam însă, că îmi va face așa ceva...

După lecțiile de tehnică, când elevii se pregăteau să iasă, am mers la profesoară și i-am explicat, pe ce se bazează ideea mea. I-am arătat prototipul împreună cu o grămadă de schițe tehnice și calcule. Darîn loc de cuvintele de încurajare sau vreo întrebare, am auzit imediat: Și așa ceva ar avea să îmbunătățească vederea...? Vai, Brazdă, Brazdă, acum cu asta ai venit... Doar prostia asta nu este bună de nimic. Nu te prosti! Nici gând să recomand undeva un asemenea gunoi... M-aș rușina complet să mă arăt cu așa ceva conducerii!”.

Simțeam, că ard de rușine. Auzind astfel de cuvinte, persoanele au încetat să mai iasă din clasă. Priveau la toate astea ca la o prezentare. Profesoara a observat asta și special în fața tuturor a adăugat cu răutate: „Dacă crezi atât de mult în acest proiect, te rog frumos, du-te singur la concurs cu acești ochelari. Pe propriul cost. Pentru că din partea școlii cu siguranță nu primești pentru asta nici un ban... În locul tău aș rămâne acasă, pentru că te vei face doar de râs. Dar în caz de ceva, cu plăcere ascultăm după, îmtreună cu întreaga clasă cum ți-a mers”.

Cred că niciodată în viața mea nu m-am simțit mai umilit. Fără cuvinte mi-am împachetat prototipul cu documentația și am ieșit din sală, urmărit de țipetele prosteși ale colegilor de clasă. Știam că mă pot baza doar pe mine. Părinții mei aveau în aveastă perioadă probleme financiare și nu vroiam să le fac probleme. De accea am decis să plătesc participarea în concurs și călătoria de mai târziu, din propriile economi. Le-am strâns pentru vacanță, spălând vase în restaurant. Erau destinați pentru componentele de calculator, pe care doream să îl construiesc pas cu pas, de la cele mai mici șuruburi. „Ce să facem, calculatorul așteaptă. Bunicul este mai important.” – am gândit fără ezitare.

Într-un final a venit ziua concursului. După diferite probleme de organizare, cu care nu vă voi plictisi, am ajuns în sala în care tinerii constructori își prezentau creațiile. În acel loc, dese ori îmi deschideam larg ochii din uimire, privind ce lucruri minunate au proiectat colegii mei...

Întree timp, de masa mea nu s-a apropiat ABSOLUT NIMENI. În ciuda mulțimii din sală, nimeni dintre vizitatori, nici măcar pentru o clipă nu s-a interesat de ochelarii multidot.

Una dintre primele persoane, care a testat ochelarii mei multidot, a fost bunicul meu. Mă suna zilnic și mă informa cu o bucurie crescătoare, despre faptul de cum i se îmbunătățește vederea. În ziua 21 l-am auzit în cască: „Văd atât de bine, încât în atelier chiar și cu cele mai mici șuruburi, nu mai trebuie să mă folosesc de nici o lentilă pentru mărire. Niciodată în viața mea nu am avut o vedere atât de perfectă! Băiete, mereu știam că vei realiza multe... Dar nu credeam că la o vârstă atât de tânără vei crea ceva, ce va ajuta atâta lume!” – Bunicul nu își ascundea emoțiile și mândria

Efectele obținute în test au fost confirmate de centrul de cercetare independent din Toronto (Canada). Până la această oră, metoda mea a ajutat până la 23 de mii de persoane din întreaga lume. Fiecare dintre acestea și-a îmbunătățit vederea, obținând o calitate ideală a vederii. Acest lucru o face prima – și singura! – metodă, a cărei eficacități în redarea eficienței organului vederii este de 100%. Fără vizite la specialist, fără laser, fără bisturiu, fără ochelari de corectare și lentile de contact.

Vă invit cu plăcere, să încercați ochelarii multidot proiectați de mine. Aceasta este o metodă cu o eficiență confirmată... 23 de mii de persoane nu se pot înșela! Iar recomandările lor sunt urmate de rezultatele a 436 de teste și 8 certificate ale celor mai prestigiuase unități de cercetare din întreaga lume.

Metoda mea este pentru oricine dorește să scape de problemele cu vederea. Nu contează vârsta, tipul defectului vederii și nici gradul de avansare al problemei. Iar asta pentru că metoda ...

Ochelarii multidot îi puteți obține într-un mod extrem de simplu. Este suficient să completați formularul în 2 minute și deja după câteva zile primiți coletul. Este cea mai simplă cale pentru dumneavoastră. Și între timp economică. De ce?

Ei bine, producția ochelarilor multidot este scumpă datorită echipamentului avansat și a materialelor de cea mai înaltă calitate. Îmi păsa însă de faptul, ca metoda mea să fie disponibilă pentru majoritatea conaționalilor mei, care au nevoie de aceasta – și nu doar pentru bogați. De aceea am negociat, ca prin intermediul acestei pagini să obțineți ochelarii multidot cu o finanțare atractivă de 50% pentru cumpărarea accesului la serviciile educționale

Vă mulțumesc pentru timpul acordat, pentru a citi mesajul meu. Sunt sigur că ochelarii multidot vă vor ajuta să vă recuperați pe deplin niște ochi eficienți – așa cum l-au ajutat pe bunicul meu și alte mii de persoane. Vă doresc să începeți să vă bucurați cât mai repede cu fapul, că vedeți totul clar. În sfârșit veți putea face orice lucru, pe care defectul vederii dumneavoastră nu îl permitea. Gândiți-vă că acestea sunt vremuri, care nu mai revin niciodată... și cu bucurie priviți în viitor!